Presa lui Țopa Filat și Lucinschi cere libertate! Nastașelor, ce le-ați făcut jurnaliștilor voștri ?

13199026_858355627609463_1724359163_o

Eu mă simt liber. La fel de liber m-am simțit și cu 15 ani în urmă, atunci când scriam pentru ziarul Accente. Nu mai puțin liber m-am simțit la Moldova1. Nici la TV7, pe atunci când director era Anatol Golea nu am simțit careva constrângeri. Primele texte scrise sub dictare le-am întâlnit la Jurnal TV, televiziunea nașului lui Năstase, tot el misteriosul investitor german Victor Țopa. Au urmat alte proiecte urmate într-un final de cele pe cont propriu, zonă în care mă aflu și acum, zonă în care mă simt din nou liber.

De ce spun asta tocmai acum? Pentru că astăzi am văzut un marș al jurnaliștilor de la Chișinău. Un marș la care s-a scandat: LI-BER-TA-TE, LI-BER-TA-TE!

Întrebările la care trebuie să vă răspundeți singuri vouă sunt: libertate cui?, libertate față de cine?, și, în general, ce fel de libertate?

Dacă nu știați, spre marea nemulțumire a ONG-urilor de media care trăiesc parazitând pe munca breslei, trebuie să constatăm că există jurnaliști în Republica Moldova, care sunt liberi să scrie ce vor. Asta v-o spun cu mâna pe inimă și degetul arătător îndreptat spre Vasile Botnaru, spre exemplu. Pot să îndrept fără ezitare vârful degetului spre Pavel Păduraru. Cred că nimeni nu mă va blama dacă voi arăta și spre mormântul lui Constantin Tănase… Exemple sunt mai multe, dar, scuzată-mi fie graba cu care scriu acest text, fiecare își poate completa lista, eu am adus doar cîteva exemple.

Să revin însă la libertatea presei – ea începe în redacție. Anume din acest motiv îi înțeleg foarte bine pe jurnaliștii de la Jurnal, care scandau astăzi VREM SĂ FIM LIBERI. Nu credeam că voi ajunge să spun asta vreo dată, dar Natașa a făcut tot posibilul ca acum să-i înțeleg și pe foștii mei colegi de la TV7, care strigau astăzi JOS CENZURA.

Ce au căutat la Parlament astăzi ? Nu știu. Posibil pe Chiril Lucinschi, cel care a fost președintele comisiei Mass-Media, ca să-l întrebe despre toți pașii întreprinși pentru eliberarea jurnaliștilor TV7 din captivitate. Posibil că l-au căutat pe Filat (ar fi trebuit să știe că e închis) ca să-i ceară socoteală pentru faptul că a stopat finanțarea din banii BEM. Habar nu am de ce Parlamentul și nu casa lui Năstase (care le dictează prin telefon ce să dea și ce să nu dea la știri celor de la JTV) a fost punctul final al marșului. Or, Parlamentul actual și cel precedent, chiar nu a persecutat pe nimeni dintre jurnaliști. După 7 aprilie, unicul jurnalist supus presiunilor statului a fost Vadim Ungureanu, căruia i-a fost fabricat un dosar la comanda directă a lui Filat.

A ieșit Candu și el proprietar într-o afacere Media în fața celor persecutați de știu ei cine ca să afle că defapt unica cerință a presei, rostită prin gura Alinei Radu, este scoaterea taxelor de acces la informație – o revendicare pe care o susțin și eu.

Mă mai întreb încă o dată, pe mine însumi: Ce libertate cer jurnaliștii care au protestat, într-un stat în care li se permite să toarne zoi cu lighenele în direct și să vomite ce vor ei pe paginile propriilor ziare? Poate au vrut ca Parlamentul să acționeze cumva în vederea propriilor patroni care le dictează ce și cum să scrie? Personal nu cred că Parlamentul trebuie să se implice în activitatea redacțiilor, care sunt, de fapt, niște afaceri. Nu știați? Redacțiile private din lumea întreagă câștigă bani, iar patronii investesc pentru a scoate profit.

Ieșiți din prizonieratul banilor de la BEM și veți fi liberi, dragii mei colegi. Ieșiți de sub politic, vindeți informație – asta face presa în toată lumea. Or, dacă nu știați, presa e o industrie, care vinde un produs. Dacă el nu se cumpără, atunci problema e în produs și producător, care nu vrea să îl vândă decât unui singur client, pentru că așa îi este comod.

Nu am mers la acel marș pentru că nu mă identific cu personajele de acolo. Cu Natalia Morari, prietena lui Baghirov amanta lui Lucinschi și călăul TV7. Cu Petru Macovei, care își permite să împartă presa în calitativă și necalitativă în dependență de interesele clanurilor. Nu am mers acolo pentru că nu am ce căuta alături de cei care s-au hrănit din BEM iar acum se simt constrînși de lipsa de finanțare. Nu am mers din cauza ipocriziei.

Nu am mers pentru că sunt liber.

Gabriel Călin

You may also like

Comments are closed.

By