Alex Cozer: Filate, pleacă! Lasă-ne!

filat

În primăvara lui 2013, după ce Filat îşi cerea scuze de la Plahotniuc pentru că l-a făcut criminal, locul căruia este la puşcărie, iar ulterior i s-a interzis să fie premier, am spus că individul ăsta nu mai are niciun fel de viitor în politică.

Chiar făceam o comparaţie atunci, cred că un pic nereuşită, cu „Prostănacul” Mircea Geoană. Fostul candidat la Preşedinţia României, chiar preşedinte timp de câteva ore, s-a ales cu această titulatură după o serie de gafe penibile pe care le-a făcut şi care i-au distrus o carieră politică foarte promiţătoare. Totuşi, Mircea Geoană a rămas mic copil pe lângă „al nostru” Vladimir Filat.

În aprilie 2013 Filat a avut o mare şansă de a se retrage din politică şi de a rămâne cu o imagine relativ bună în memoria cetăţenilor.

2013-2015: Sinuciderea

Din păcate, aroganţa, lăcomia, revanşismul şi, nu în ultimul rând, prostia l-au ţinut pe acest individ în continuare în politică.

Dintr-un politician relativ ok, care mai era acceptat prin cancelariile occidentale, pe la Bucureşti şi Washington, Filat a făcut tot posibilul să-i calce pe urme lui Plahotniuc, făcând de atunci enorm de mult rău Republicii Moldova.

A pactizat cu Al Capone de Grozeşti şi împreună au început să jefuiască Moldova aşa cum doar prin anii ’90 mai era posibil. Doar că, spre deosebire de Plahotniuc, Filat a rămas acelaşi „Prostănac”, prădând fără acoperire, băgându-şi rudele la înaintare şi comiţând jafurile sub stricta supraveghere a lui Zumbreanu, Chetraru şi Gurin.

Însă uşor-uşor a început să devină foarte vulnerabil. Leancă, cel pe care-l credea un copil de mingi al său ascultător, a fost măgulit de şoaptele lui Plahotniuc, aşa că în doar câteva luni a pierdut controlul Guvernului.

Apoi, după ce a început să piardă bruma de putere pe care o mai avea, foştii săi parteneri, precum Usatîi sau Platon, au început să se răzbune pe el din cauza promisiunilor neîndeplinite atâta timp cât a fost premier.

Începând cu vara lui 2014, Filat a început să fie bombardat puternic din 3 direcţii, de la doi foşti parteneri, Usatîi şi Platon şi de la al treilea – pe care îl considera încă actual – Plahotniuc.

Iarna lui 2015 – speranţa că mai poate reveni

Nu a înţeles însă nici atunci că cel mai bine e să facă un pas în spate, să-şi pregătească retragerea, care chiar dacă nu mai era deloc onorabilă, măcar n-ar fi fost penibilă. Dar nu, el a insistat în continuare.

A făcut tot posibilul ca Leancă să nu mai fie premier. E drept, acolo a contribuit din plin şi Plahotniuc, care a avut tot interesul să destrame PLDM şi să-şi creeze încă un partid satelit.

L-a băgat în faţă pe un Gaburici, pe care ulterior tot el l-a lucrat, sperând că poate-poate cumva ajunge din nou premier. Între timp, a rămas fără doi deputaţi, ratingul i-a căzut şi mai mult, apropiindu-se de cel al lui Plahotniuc, dar individul n-a cedat.

Iulie 2015 – umilinţa supremă

În continuare, cu un zel demn de cauze mult mai nobile, a încercat să revină în prim-planul politicii. Şi-a închipuit că poate-poate se strecoară din nou în clădirea Guvernului. A început să iasă cu declaraţii tari, să-şi dea aere, şi-a pus la treabă puţinele slugi din presă care i-au mai rămas, în încercarea de a deveni din nou premier.

Doar că Plahotniuc n-a uitat ce s-a întâmplat în 2013, aşa că l-a umilit crunt, lansând câteva atacuri dure şi dându-i clar de înţeles că n-are nicio şansă. Cel mai clar semn a fost arestarea rudelor sale apropiate, care-i şi administrau o parte din afaceri.

Luni, 20 iulie, Filat a început să se laude tuturor că el o va propune la funcţia de premier pe Maia Sandu. Nu cred că şi-a dorit vreodată ca Sandu să ajungă cu adevărat în fruntea Guvernului, însă după cum spunea chiar el: „Dacă Plahotniuc nu mă vrea pe mine, atunci să fie Maia Sandu”.

Numai că Plahotniuc nici de data asta n-a cedat, iar întâmplarea cu Juravschi, de marţi, a doua zi, n-a fost deloc întâmplătoare.

A dat cu piciorul şi-n ultima şansă

Filat avea o ultimă şansă acum. Una ivită din senin. Se numea Maia Sandu. Dacă mai avea măcar un pic de bărbăţie şi demnitate în el, ar fi putut face un bine pentru Republica Moldova, ţinând la această candidatură, una care cu siguranţă ar fi fost salutată de popor.

Maia Sandu putea fi o şansă nu doar pentru Moldova, nu doar pentru PLDM, dar chiar şi pentru Filat, cel care nu merita o astfel de şansă.

Pentru că Maia Sandu era persoana apreciată de Occident, apreciată de cetăţeni, respectată, care ar fi putut pune piciorul în prag în faţa dezmăţului plahotniucist.

Dar deja cum ne-a obişnuit, Filat s-a mai umilit încă o dată. Asta a fost umilinţa supremă, dar şi distrugerea completă a partidului pe care are impresia că-l mai conduce.

Acest individ este de departe cea mai mare dezamăgire politică din istoria de 25 de ani de independenţă. Unul care prin laşitatea, aroganţa şi prostia sa a făcut ca astăzi Moldova să fie captivă total lui Plahotniuc.

Filate, pleacă, lasă-ne! Cu cât mai mult te încăpăţânezi să rămâi în politică, cu atât mai mult rău faci Moldovei, dar chiar şi ţie personal.

Nu te amăgi cu faptul că Plahotniuc te va mai ţine în libertate câteva luni, cât mai are nevoie de tine, pentru a ajunge preşedinte. Du-te acum, renunţă!

Autor: Alex Cozer, foto: jurnal.md

You may also like

Comments are closed.

By