Negruţa reacţionează la despăgubirile de milioane acordate lui Pantelei Sandulachi: Dosarul este o creatură să mă facă „cooperant” pe cazul BEM

a

Fostul ministru al Finanţelor, Veaceslav Negruţaa reacţionat pe blogul său la dosarul în care este acuzat de abuz în serviciu privind acordarea fostului deputat Pantelei Sandulachi 400.000 de euro, despăgubiri pe care le-au dictat în 2012 magistrați Curţii de Apel.

A venit şi ziua în care trebuie să vorbesc un pic mai mult şi cu unele detalii despre acel dosar în care mi se invocă un pretins abuz de servici. Pentru că nu prezintă interes public deja (cel puţin din 2013, din momentul plecării mele din funcţie, unele mijloace, inclusiv media, au luat apă-n gură) detaliile le pun pe hârtie pentru o viitoare carte despre justiţie, sistem, manipulare şi alte interesante.

După un an de imitare a investigaţiilor în PG (doar două întrevederi cu procurorul relevante dosarului) şi după alţi doi ani de „fugă de dosar” în instanţa de judecată (nu din partea mea), în sfârşit, între sărbători, între Paşti şi Blajini, pe 16 aprilie am reuşit, din a doua încercare, să avem ultima şedinţă în instanţă. La sfârşit de şedinţă judecătorul a anunţat că pronunţarea deciziei de judecată urmează să fie în ziua de vineri, 15 mai, la 16.50 … Să fie clar: judecătorul şi-a rezervat 30 de zile (termen maxim admis) pentru pronunţarea deciziei sale.

Deci, să luăm de la capăt:

  1. Din 2010 şi până-n 2015 MinFin a avut spre executare titluri executorii emise de instanţe interne sau CEDO. După intrarea în vigoare a Legii 87, începând cu ianuarie 2012, se observă o clară tendinţă de evitare a neexecutării titlurilor executorii (Anexa 1: Min.Finantelor). Dacă până-n ianuarie 2012 MinFin şi Directorul Trezoreriei erau purtaţi prin judecăţi pentru neexecutarea titlului executoriu, mai nou, după ianuarie 2012, chiar şi după intrarea în vigoare a Legii 87, s-a încercat instrumentarea unui dosar pentru executarea titlului executoriu. Câte alte dosare pentru executarea titlului executoriu au mai fost intentate din 2012 şi până azi? Nici unul. Cazul dat este unic. Şi dacă analizăm sumele pe titluri emise de instanţele naţionale vedem că sumele sunt suficient de importante. Merită atenţie şi corespondenţa mea cu Guvernul în perioada decembrie 2011 – februarie 2012, despre riscurile de expunere a bugetului la încercări de distragere de mijloace financiare prin decizii de judecată şi emiterea de titluri judecătoreşti, având şi contextul intrării în vigoare a Legii 87 în vedere.
  2. Întrebarea rămâne actuală şi azi: cine emite aceste decizii de judecată şi titluri executorii? Oare nu instanţele de judecată şi unii judecători? În cazul dosarului intentat mie am aflat de la procuror (în 2013) că judecătorul care a emis acea decizie şi titlul executoriu nu poate fi întrebat cât de legale sunt deciziile acestuia pentru că … la scurt timp după decizii a şi plecat în lumea celor drepţi… (zvonuri mai multe am auzit până azi).
  3. Referitor la contestare sau necontestarea, invocată în dosar, de către MinFin a deciziei Curţii de apel: nota internă prezentată pe marginea acestui subiect conţine mai multe elemente informative, gen, cauza deciziei instanţei, suma iniţială de daune morale şi materiale şi cea decisă de către instanţă, trimiteri la practici ale Curţii Europene, etc. Iar rezoluţia mea nu este una indicativă. Fapt confirmat în audieri şi de către martori. Este o meditaţie a unui om cu pregătire economică asupra oportunităţii economice şi financiare, reieşind din cele prezentate în nota internă (Anexa 2: Nota 10 feb 2012).
  4. Atenţie şi la un mic detaliu: decizia instanţei pe cazul beneficiarului este datată cu 23 ianuarie 2012. Nota internă este datată cu 10 februarie 2012. Dreptul de contestare este, din câte-mi spun juriştii, 20 de zile. Deci, conform calendarului, termenul expira pe 12 şi nu pe 14 februarie, aşa cum este indicat în nota internă. Adică, duminică, 12.02, expira termenul. Nota a fost pusă ministrului în teancul cu mape pe 10 februarie, vineri. Toată lumea în Minfin ştia că eu, de regulă, cu poşta intrată vineri lucram luni. Luni ar fi fost 13 februarie, exact când am şi lucrat cu mapa respectivă şi am pus şi rezoluţia mea. Iar pe 13 februarie deja apare şi titlul executoriu în Minfin, însoţit şi de o altă notă internă (Anexa 3: titlu executoriu). Deci, rezoluţia mea non-indicativă, în genere, este una irelevantă pentru dosar şi învinuire.
  5. Dar şi aşa, am văzut în presă recent şi astfel de informaţii, precum că din cauza necontestărilor autorităţile publice locale au rămas fără multe proprietăţi şi alte active  http://www.zdg.md/editia-print/investigatii/cum-se-pierd-terenurile-pub . Cui, sau mai corect, primarului i-au fost intentate dosare penale? Nici un dosar. De ce? Probabil, „nea Mihai” ştie mai bine: dosarele politice şi la comandă se fac doar „cui trebuie şi cine încurcă anumitor centre de decizii”.
  6. Acuzatorul (procurorul) invocă şi un pretins conflict de interese, precum că beneficiarul mi-ar fi fost coleg de partid. Că era şi beneficiarul membru de partid am aflat din presă, când a fost pornit dosarul. Până atunci, nu am avut nici competenţe pe intern în acel partid să ştiu cine vine şi cine pleacă din partid, dar nici n-am ştiut că e membru de partid. L-am văzut pe beneficiar la câteva activităţi publice de partid la care era prezentat ca membru sau preşedinte al Asociaţiei „Parlament 90”. Dar nici Legea nu prevede astfel de situaţii ca şi “conflict de interese”. În MinFin, nu exclud, erau şi membri de partid. Ar însemna asta că nu aşi fi avut drept să autorizez, conform prevederilor legale, plata salariilor acestor oameni?
  7. Acest dosar pe numele meu nu are nimic cu corupţia. Nu am avut interese materiale, financiare sau de alt gen. Şi nici acuzatorul nu are ce-mi reproşa. Iar învinuirea pentru un pretins abuz de serviciu nici nu se încadrează în condiţiile legale pentru astfel de calificări.

Acum alte câteva detalii despre „parcursul” acestui dosar prin sistemul nostru judecătoresc.

  1. Dosarul a fost intentat în plin război politic şi în plin atac raider asupra BEM. Era anul 2012. Dosarul a fost pornit după o lună de la prezentarea raportului MinFin la Consiliul Suprem de Securitate (iunie 2012, iar dosarul a fost pornit la sfârşit de iulie 2012, https://vnegruta.wordpress.com/2014/12/23/suvenir-pentru-procuror/), după tentativele de atac de tip raider la BEM, blocate de către MinFin începând cu decembrie 2011, dar şi mai evident în aprilie-iunie 2012. Dosarul a fost ca ultimă măsură de intimidare a mea după încercări de înscenare publică şi mediatică, precum că eu ar fi fost implicat în accident rutier (similar cazului unui judecător, care a trecut prin astfel de spectacol).
  2. Dosarul a fost instrumentat de către Procuratura Generală şi nu de către alte instituţii. Este remarcabil reproşul directorului CCCEC Viorel Chetraru într-un interviu, care spunea „… nu mi-l puneţi mie în cârcă pe Negruţa. N-am eu nimic cu omul acesta”. Deci, chiar şi unii sus-puşi fugeau de acest dosar. Iar sfaturile unui „fost justiţiar” era: „Rabdă. O să se termine războiul lor, o să se împace şi o să se liniştească”.
  3. Dosarul a fost puternic cuplat şi sincronizat cu anumite acţiuni mediatice, regizate şi aplicate de fiecare dată cu exact  3-5 zile înainte de anumite decizii importante, care urmau a fi luate pe marginea cazului BEM. Despre sincronizări şi rolul unor instituţii ale Statului şi a unor angajaţi ai acestora, mijloace, inclusiv media, voi vorbi ulterior, într-o dedicaţie separată. Despre justiţie, sistem şi altele.
  4. Astfel, după un an de imitare a investigaţiilor, m-am văzut nevoit să comunic (sfârşit mai 2013) unor reprezentanţe străine, precum şi conducerii Statului (Anexa 4: scrisoare catre conducere 22 mai 2013 scurta). În doar câteva zile dosarul fusese transmis în instanţă. Mi-am dorit să ajung în judecată şi să nu fiu manipulat şi şantajabil cu dosar în PG.
  5. În judecată altă istorie. Primul judecător (Victor Micu, actualul Preşedinte al CSM) a stabilit prima şedinţă peste 4 luni de la intrarea dosarului în instanţă. După care au început ezitările, rând pe rând, din partea celor fără de care nu pot avea loc şedinţe. Detalii aici:https://vnegruta.wordpress.com/2015/01/14/scrisoare-deschisa-presedintelui-republicii-moldova-in-atentia-opiniei-publice/ . Cât de amuzante par a fi declaraţiile celor care administrează sistemul judecătoresc şi cât de naive par visurile lor: punctul 4 din acest manifesthttp://publicpres.info/stire/propuneri-radicale-in-cadrul-adunarii-generale-a-judecatorilor-21 . Ce încurcă să fie aşa?
  6. Statistica examinării dosarului în instanţă este următoarea: în doi ani au fost 17 încercări de a avea şedinţe, din care jumătate au eşuat din cauza neprezentării celorlalţi în judecată. Eu am fost prezent sub uşa judecătorului de fiecare dată. Uneori  doar ca să aud cine de data asta e lipsă. Chiar şi în şedinţele care au avut loc – timpul rezervat, de regulă 90-120 minute, era utilizat ineficient, unele şedinţe au durat şi câteva minute doar, iar altele – erau irelevante cazului. Câteva şedinţe au fost sortite ineficienţei pentru că au fost plasate în umbra unor zile de sărbători, ca 9 martie, 8 mai, când se lucrează şi mai puţin.

În ziua de 16 aprilie 2015 am avut parte de cea mai interesantă şi plină şedinţă. Şi una dintre cele  mai lungi: o ora şi 20 minute! De rând cu pledoariile acuzatorului şi avocatului, am avut şi eu parte de „ultimul cuvânt”. Ce combinaţie ciudată de cuvinte – ultimul cuvânt! Aici e: (Anexa 5: Declaraţii la sfârşit de proces).

Sunt şi alte detalii acumulate pe parcursul anilor, care întregesc înţelegerea mai bună a acestui dosar. De unde a apărut şi până unde s-a dorit să se ajungă. Dar din mai multe considerente, inclusiv de secret (chiar dacă s-a încercat chiar şi lichidarea lor din corespondenţa oficială a MinFin-ului), nu pot să le folosesc acum. Sunt sigur, acest dosar este o creatură menită la acel moment să mă facă „cooperant” pe cazul BEM. A fost alegerea mea să nu fiu „cooperant” cu unele grupuri de interese pe cazul BEM şi cred că nu am greşit.

Revin la ziua de 15 mai 2015.

Refuz să cred că un judecător poate fi influenţat să dea decizii contrare prevederilor legale. Încă mai am speranţa că într-un sistem ca al nostru mai există, totuşi, judecători care se conduc de lege şi de factologie în pronunţarea deciziilor.

Refuz să cred că 30 de zile luate de judecător (termen maxim admis) sunt pentru „coordonări” cu unele centre, care iau decizii în orice domeniu şi substituie legea şi instituţiile independente.

Refuz să cred că fixarea zilei de 15 mai este într-un fel determinată de faptul că în ajun, pe 14 mai, expiră termenul de înscriere în competiţie electorală. Nu am avut pretenţii şi planuri electorale pentru anul 2015 (nu am nici reşedinţă în capitală), chiar dacă unele grupuri profesionale şi politice au pronunţat numele meu (am aflat mai târziu). Pereţii, probabil, au urechi, iar скорость стука больше скорости звука. Nu am astfel de planuri.

Din discuţia cu o angajată (A) a judecătoriei:

A: scuzaţi că aici la noi e un aşa bardac.

Eu: adică? În sistem sau în judecătorie?

A: a? nu, în birou.

Eu: sper să fie doar aşa cum spuneţi…

You may also like

Comments are closed.

By