Prostul ce sunt

Traianus“Nu ești pragmatic deloc”, îmi dă în obraz un operator de televiziune răspublică.

“Acum, cînd toți investesc în mașini, zgîrie-nori, cluburi de zi și de noapte, partide, casinouri, piscine, baruri, restaurante, hoteluri  și amante de lux, tu investești tot ce agonisești cu greu… în cărți.

Deșteaptă-te, române, că suntem în mileniul trei, chiar nu vezi?”-a concluzionat operatorul și-a plecat.

Rămas singur în drum  am prins pe loc a gîndi.

Din punctul de vedere al cetățeanului de rînd domnul cu camera de filmat are toată dreptatea.

Visul celui sărac  e să aibă și el într-o zi  o mașină, un zgîrie-nori măcar, un club de zi sau de noapte, un partid, un casino, o piscină, un bar, un restaurant, un  hotel și, cel puțin, 3 amante de lux într-o viață.

Și cît mai impozante  biblioteci, unde ar ticsi cărți de CEC-uri pentru cît mai multe bănci, de unde zilnic ar deconta milioane de lei, dolari sau euroi.

Din punctul de vedere al cetățeanului  de elită domnul cu camera de filmat are cumplită dreptate.

Visul celui bogat e să aibă într-o zi tot ce are cel mai bogat om de pe planetă  și atunci tot nu i-ar ajunge o tonă de slavă, un hectar de recunoștință și-un kilogram, cel puțin, de respect național.

Și cît mai impozante  biblioteci, desigur, de unde ar citi zilnic cărți noi de CEC-uri cu cît mai multe zero-uri, în euro, bineînțeles.

Visul  celui prost și nepragmatic  e să admire o floare sau un fluture multicolor, care nu trudesc  nicăieri, dar au  cel mai frumos veșmînt, dăruit de Iisus.

Visul celui prost  și nepragmatic  e să se revolte zilnic de orice nedreptate socială și politică, și economică, și culturală a locului și să nu poată face nimic spre-a o preschimba într-o dreptate.

În concluzie, visul celui prost  și nepragmatic  e să  caute altceva decît realul, unde banul, desfrîul și minciuna stau cocoțate în capul mesei de stat, ca la ele acasă.

…“Bună ziua, avem vise de care doriți. Spuneți, vă rog.”

 

TRAIANUS

You may also like

Comments are closed.

By