Vlad Plahotniuc: Nu trebuie să amăgim oamenii că ne-am schimbat peste noapte, dar cu siguranţă am învăţat câteva lucruri importante dupa crizele prin care am trecut

vladimir-plahotniuc

Haideţi să fim sinceri…

Cu câteva luni în urmă am plecat de la un portal de ştiri din cauza unor divergenţe legate de persoana lui Vlad Plahotniuc. Mai bine zis din cauza unui articol publicat pe blog, în care am scris că retragerea lui Vlad Plahotniuc din funcţia de deputat este un gest de maturitate politică şi, până la proba contrarie, nu aş avea de ce să nu-i ofer un credit de încredere acestui politician.

Conducerea acelui poartal însă s-a declarat stupefiată de faptul că mi-am permis să scriu pe blogul personal o opinie şi de aici a venit şi despărţirea noastră – pentru că unii nu acceptă alte opinii, iar eu ţin la libertatea mea editorială. Nu voi vorbi de rău despre portalul de ştiri în cauză pentru că acolo lucrează oameni, iar oamenii pot greşi uneori… Dacă unii nu acceptă opinii să ştiţi că ori au o problemă, ori nu au dreptul să accepte opinii, iar o instituţie media care nu poate accepta opinii nu este una liberă şi nici profesionistă.

Mereu mi-am asumat cele scrise şi am răspuns în faţa oricui pentru orice virgulă publicată. Şi reiterez: Plahotniuc, Filat Ghimpu, Hadârcă – toţi merită un credit de încredere până la proba contrarie, mai ales că pe ei mizăm atunci când vorbim despre parcursul european al ţării. Or, de fiecare dată când a fost prins vreo unul dintre ei cu mâţa în sac, am reacţionat în cel mai categoric mod.

Plahotniuc nu e excepţie pentru mine şi nu e nici favorit. Nici nu pot avea un favorit, prin definiţie. Pot doar constata anumite fapte. Dincolo de toate acuzaţiile şi insinuările aduse în interiorul şi din afara Coaliţiei, deocamdată Plahotniuc a reuşit să-şi creeze o imagine de politician matur, care, cel puţin în public, nu lasă emoţiile să iasă la suprafaţă şi, subliniez, lasă impresia că ceea ce îl ghidează în activitatea sa nu e altceva decât interesul ţării. Care o fi cu adevărat intenţiile acestuia, numai el şi Bunul Dumnezeu ştie.

Titlul acestui articol este desprins din postarea lui Vlad Plahotniuc pe blogul său personal. O postare scrisă bine, echilibrată cu dedesubturi inteligente. Cred că nu a fost scrisă într-o singură zi şi dintr-o suflare, pentru că aşa texte nu se scriu repede. În aceeaşi postare au fost punctate cele mai importante lucruri care s-au întâmplat în 2013, au fost făcute declaraţii de război, au fost lansate chemări la calm, au fost aduse scuze de rigoare şi au fost lansate speranţe.

Din punct de vedere politic, postarea este una demnă de cele mai bune aprecieri. Tot ce e scris acolo sună frumos, dar cât e de adevărat, cum am mai spus, o va arăta doar timpul. Vă sugerez să o citiţi, pentru că în ea există răspunsuri la multe întrebări, dar şi previziuni. În baza acesteia vom avea ocazia să-l taxăm pe politician în momentele în care va călca strâmb, pentru că e scrisă în spirit de manifest. Anume de asta e bine să o citim. Anume de asta ar fi bine ca toţi politicienii să scrie pe sfârşit de an asemenea postări-rapoarte.

P.S. Evadaţi din puşcăria în care vă aflaţi, încercaţi să priviţi lucrurile dintr-o parte şi nu vă implicaţi emoţional în meseria pe care o faceţi, mai ales dacă sunteţi jurnalişti – menirea voastră este informarea corectă şi echidistantă şi nu lupta cu morile de vânt. Nu încercaţi să deviaţi de la valorile fundamentale ale jurnalismului. Şi ţineţi minte, până şi ancheta de presă nu trebuie să pornească de la personaj, ci de la fenomen.
sursa: Vox Publika

You may also like

Comments are closed.

By