LINA GRÂU: Națiunea trebuie să-și cunoască… specimenele

omulet2

Națiunea trebuie să-și cunoască eroii.

Acest moșnegel drăguț cu părul cărunt este tot de ce aveți nevoie ca să aveți o dimineață minunată! Probabil are o familie, soție, poate și o fiică. S-ar putea să aibă și nepoți. 

Am fixat pentru această dimineață o cafea cu prietenul meu Dumitru Ciorici. Și pentru ca am ajuns ceva mai devreme am parcat, în rând cu alte zeci de mașini, pe strada Petru Movilă, ceva mai jos de Librăria Mihai Eminescu.

Aveam ceva de lucru la laptop, așa că am rămas în mașină. Când am ridicat privirea, omul blajin din imagine stătea chiar în fața mașinii mele cu mâinile în buzunar și mă privea fix. Avea un aer de șefuleț și ieșise, ceva mai devreme, de pe poarta unei curți care seamănă cu o întreprindere, exact în spatele Librăriei Eminescu. Am deschis portiera și am întrebat care e problema.

”Da și, n-am voie să mă uit?”

”Nu vă supărați, dar aici nu e vitrină. E mașina mea, stau în ea. Mă deranjează când un străin mă examinează ca pe un manechin”.

”Ap, dacă nu-ți place, du-te în altă parte!”

Genială replica, da?

”Sunt în spațiu public, i-am răspuns, dețineți cumva vreun certificat de privatizare a trotuarului?”

”Da poate că ești frumoasă și de-atâta mă uit”

???

”Vă rog frumos să vă vedeți de treabă!”, am insistat.

”Auzi, și dacă ești proastă, nu mă fă să te trimit în p…a m…ii și du-te în p…ă de debilă și te lecuiește”

???

Perplexitate. Adrenalină. Tahicardie. Și reflexul de a scoate aparatul foto pentru a filma.

Când a văzut aparatul, omul m-a trimis repetat la tratament și în alte locuri și mi-a demonstrat degetul mare plasat între cel arătător și mijlociu. A intrat pe poarta întreprinderii din spatele Librăriei Eminescu, a ieșit de acolo…

10-15 min mai târziu am avut fericirea să întâlnesc repetat omulețul, în liftul din clădirea de deasupra Librăriei Mihai Eminescu. L-am rugat să se prezinte, măcar să știu cine m-a trimis la origini. A fost foarte insistent cu recomandările pentru tratament.

Imagini video atașate.

http://www.youtube.com/watch?v=p9NvXQb-S9M&feature=youtu.be

Priviți acest moșneguț pașnic cu părul alb. Probabil are familie, soție, poate și o fiică. S-ar putea să aibă și nepoți. A învățat multe la viața lui.

Nu știu cum îl cheamă. Sincer, nici nu mă interesează. Mă dezgustă profund faptul că în orașul MEU, ACASĂ la MINE asemenea specimene umane se simt în largul lor, probabil sunt șefuleți și dirijează destine. Și își permit să înjure pe oricine, în plină stradă.

Națiunea trebuie să-și cunoască… eroii. Specimene care ne fac viața… mai colorată.

Lina Grâu

You may also like

Comments are closed.

By